ASOCIAŢIA ANTIPARKINSON PREMIATA

Asociaţia AntiParkinson din Deva, prin președintele său Dl. Dan Răican, va fi prezentă, mâine, la Bucureşti, unde va participa la un forum al organizaţiilor de pacienţi din toată ţara. Întrunirea va avea loc la Preşedinţia României, iar în cadrul acesteia Dl Răican va prezenta problemele şi nevoile pe care le au bolnavii de Parkinson şi nu numai, atât din judeţul Hunedoara, cât şi din întreaga ţară.

Asociația AntiParkinson este cunoscută ca fiind una dintre cele mai active asociații de pacienți din țară, asociație care, prin președintele său Dl Dan Răican, duce o luptă continuă pentru bolnavii de Parkinson dar și de implicare în proiecte şi campanii dedicate celor suferinzi. De profesie inginer, Dan Răican este pensionar din anul 2003, fiind fondatorul şi preşedintele Asociaţiei AntiParkinson din Deva, pe care a înfiinţat-o în 2006. Aceasta este principala organizaţie de pacienți independentă, nonprofit și apolitică, care reprezintă și apără interesele a celor 72.000 de bolnavi de Parkinson din România.

Dan Răican suferă și el de Parkinson din anul 1999. Deși se luptă cu această boală de ani de zile, acest lucru nu l-a făcut să cedeze, ci dimpotrivă. Pentru implicarea sa în numeroase proiecte dedicate bolnavilor, în ultimii ani, el a primit mai multe premii şi distincţii. Recent, la mijlocul lunii trecute, deveanul a fost premiat la Gala „Oameni pentru Oameni 2015”, unul dintre cele mai importante evenimente din România prin care se promovează cultura filantropică. De asemenea, la finele lui noiembrie, acesta a fost distins cu marele premiu la competiţia „PR Award”

Potential Nou Tratament in Boala Parkinson

Oamenii de știință de la Universitatea Tehnologică Nanyang din Singapore (Singapore NTU) și McLean Hospital si Harvard Medical School din Statele Unite au descoperit ca medicamente anti-malarie existente ar putea fi un potențial tratament pentru boala Parkinson.
Boala Parkinson este una dintre cele mai comune afecțiuni neurodegenerative in Singapore. Aceasta afecteaza trei din fiecare 1.000 de persoane cu vârsta de 50 ani și peste. Cu o populație în curs de îmbătrânire, în Singapore, cazuri de boli neurodegenerative sunt în creștere.
Rezultatele acestei cercetări revoluționar, au fost publicate recent in jurnalul on-line al Academiei Nationale de Stiinte din Statele Unite ale Americii (PNAS).
Proiectul de cercetare multi-anual a fost un parteneriat între profesor Kwang-Soo Kim din McLean Hospital si Harvard Medical School din Statele Unite si profesor asociat Yoon Ho Sup la Scoala de Stiinte Biologice NTU.

Echipa de oameni de stiinta internationale au descoperit că prin activarea Nurr1, o clasa de proteine ​​gasite in creier, se protejeaza capacitatea creierul de a genera neuronilor dopaminergici.

Dopamina, o substanță cunoscută din creier ca fiind generatoare de sentimente placute, este un neurotransmitator important care afectează de controlul al motor și mișcarea mușchilor din corp.

Boala Parkinson perturba productia de neuronilor dopaminergici și progresiv duce la pierderea de control motoriu.

In testele de laborator, oamenii de stiinta au descoperit ca prin activarea Nurr1, la șobolanii care au avut boala Parkinson, a fost îmbunătățit comportamentul lor și nu au prezentat simptomele

Yoon a declarat ca echipa a monitorizat aproximativ 1000 de medicamente deja aprobate FDA, înainte de a găsi două medicamente anti-malarie care au avut efectele mult așteptate: Chloroquine și Amodiaquine.

“Descoperirea noastră aduce speranță pentru milioane de oameni care suferă de boala Parkinson, în special prin faptul că medicamentele pe care le-am gasit  au fost deja utilizate pentru tratarea malariei de zeci de ani”, a declarat Conf Prof Yoon, un expert în descoperirea și conceperea de noi medicamente

“Cercetarile noastre arata de asemenea ca medicamentele existente pot fi recalificate pentru a trata alte boli și odată găsite mai multe medicamente potențiale, le putem restructura pentru a fi mai eficiente în combaterea bolilor specifice odată cu reducerea efectelor secundare.”

Profesorul Kwang-Soo Kim, un expert important in boala Parkinson, a declarat că standardul de aur actual de tratament este de a reface nivelurile de dopamina la pacienti prin medicamente sau prin utilizarea unei metode chirurgicale pentru a face stimulare cerebrala profunda, folosind curenți electrici.

“Cu toate acestea, aceste tratamente farmacologice si chirurgicale se adresează simptomelor pacientului, cum ar fi pentru a îmbunătăți funcțiile de mobilitate în stadiile incipiente ale bolii, dar tratamentele nu pot încetini sau opri procesul de boala”, explica Prof Kim.

“Bazându-se pe diferite linii de dovezi științifice, Nurr1 este cunoscut a fi o țintă potențială a medicamentelor pentru a trata maladia Parkinson. În ciuda eforturilor mari de la companiile farmaceutice si mediul academic, nimeni nu a reușit să găsească o moleculă care poate lega direct la ea și activa, cu excepția pentru noi. ”

Atât Chloroquine și Amodiaquine sunt deja aprobate de Food and Drug Administration din SUA și sunt utilizate pentru trtare uninfectii malarie tratarea. Clorochină a fost folosit la sfârșitul anilor 1940 la începutul anilor 1950, până la parazitul malariei a crescut rezistenta in timp Amodiaquine este încă folosită în Africa de azi.

Oamenii de stiinta sunt acum căutați în studierea mai multe medicamente care pot opri și inversa debutul bolii Parkinson.

De asemenea, au scopul de a proiecta medicamente mai bune pentru boala prin modificarea chloroquine si Amodiaquine. Echipa spera sa efectueze studii clinice cu aceste medicamente modificate.

Articolul original se găsește aici

O TEHNICA REVOLUTIONARA

TITLU

Tehnica Bowen (Bowtech) este una dintre cele mai eficiente si profunde metode terapeutice complementare existente in lume in prezent. Desi in Romania este nou aparuta, in plan international este considerata atat de medicina alopata cat si de cea alternativa ca fiind cea mai puternica metoda de insanatosire.
Tehnica Bowen este un concept nou de tratament corporal, care revolutioneaza domeniul sanatatii in lumea intreaga. Aceasta tehnica delicata si neinvaziva, dar extrem de puternica in echilibrarea organismului, reprogrameaza corpul pentru a se vindeca in propriul sau bioritm.
Tehnica Bowen a fost descoperita, dezvoltata, rafinata si aplicata pentru prima data in anii 1950 in Geelong, Australia de catre Tom Bowen. S-a reusit aducerea in Romania a acestei minunate si eficiente metode de tratament in martie 2006, cursurile de formare ale terapeutilor fiind sustinute de catre Andrew Zoppos, profesor al Academiei, instructor superior, international si membru onorific pe viata al Academiei de Terapie Bowen din Australia. Domnul Andrew Zoppos este un pedagog exceptional, un profesionist de inalta clasa, cu o conduita morala ireprosabila, un maestru adevarat si ma simt recunoscatoare si onorata ca i-am fost ucenica. Tara noastra poate fi socotita binecuvantata de prezenta acestui om extraordinar, care a pastrat si aplicat cu acuratete maxima tehnica originala a regretatului Tom Bowen, ne-a predat si invatat cu pasiune aceasta terapie minunata si multumita lui terapeutii romani sunt foarte, foarte buni profesionisti.
Aceasta metoda terapeutica este folosita la scara larga in Australia si multe tari occidentale, unde exista o stransa colaborare intre medicul de medicina alopata si terapeutul Bowen, medicul fiind cel care evalueaza starea pacientului, inainte si dupa aplicarea sedintelor de terapie. In triada pacient- medic- terapeut, colaborarea armonioasa intre medic si terapeut aduce beneficii uriase pacientului in tratarea, ameliorarea si vindecarea bolilor de care sufera.
Terapia Bowen este o terapie manuala, care actioneaza holistic la nivelul corpului, echilibrandu-l la nivel: fizic, emotional, psihic, mental, afectiv, metabolic, chimic, imunitar si endocrin. Ea este o formula unica de echilibrare neuromusculara, de realiniere a structurilor osoase, de eliminare a tensiunilor musculare si incordarilor, de restabilire a circuitului limfatic, de echilibrare a meridianelor energetice si nu in ultimul rand o corectare a dezechilibrelor psihice.
Spre deosebire de alte tehnici, aceasta nu forteaza corpul sa execute o comanda ci ii permite sa se vindece singur in ritmul sau, se reactiveaza mecanismul propriu de vindecare al organismului, care cauta sa recupereze starea de bine existenta inaintea aparitiei afectiunii respective, lucru care se face prin activarea memoriei celulare. Acest mecanism este capabil sa aduca acea stare de confort, care a fost prezenta candva si cand starea de bine a fost instalata din acel moment poti spune ca esti alt om.
Prima parte a tratamentului presupune inducerea unei stari de relaxare sub influenta careia organismul poate sa inceapa procesul de vindecare, de eliminare al blocajelor din corp, de insanatosire grabnica.
Terapeutul prin aplicarea unei miscari delicate, specifice, nedureroase, transmite un mesaj creierului si sistemului nervos prin receptorii aflati pe repere anatomice exacte si precise, adica puncte cheie, strategice ,corespondente cu sistemul care relaxeaza in mod natural, rapid, instantaneu. Originalitatea tehnicii Bowen consta tocmai in aceasta abilitate a organismului, ca prin actionarea asupra unor structuri cunoscute doar de terapeuti, sistemul nervos vegetativ simpatic intra in componenta parasimpatica, adica in regimul de odihna, relaxare, reparare si insanatosire.
Miscarile se realizeaza cu degetele, peste o imbracaminte usoara sau direct pe piele, se lucreaza pe fascii, tesut conjunctiv, muschi, tendoane, ligamente, terminatii nervoase pentru a stimula inceperea procesului de vindecare in mod natural, firesc si neinvaziv. Efectele dupa o sedinta dureaza pana la 5 zile, organismul incepand activitatea de echilibrare, de vindecare, de regenerare, de reparare si continua sa lucreze si in zilele urmatoare. Este o tehnica simpla in aplicare si totusi sofisticata in esenta.
Sedintele de tratament Bowen dureaza, in general, intre 45 si 60 de minute. Pacientul consuma un pahar de apa, pentru hidratarea fasciei musculare, apoi este de obicei culcat pe un pat de masaj sau poate fi asezat pe un scaun intr-o pozitie confortabila. Pentru a reduce la minim deranjarea pacientului, se aplica mai intai toate procedurile care necesita ca acesta sa fie culcat cu fata in jos, inainte de a-l intoarce cu fata in sus pentru aplicarea procedurilor ce se executa in aceasta pozitie. Unele proceduri se pot aplica pacientului asezat pe scaun sau stand in picioare.
O sedinta cuprinde una sau mai multe proceduri, fiecare dintre acestea fiind compuse din cateva seturi de miscari. Intre fiecare dintre seturile de miscari, terapeutul face pauze de cateva minute, atatea cat sunt necesare corpului pacientului sa inceapa sa raspunda la tratament.
Pacientului i se recomanda ca dupa aceste sedinte sa faca plimbari pentru a nu opri circulatia limfatica, sa bea apa pentru a ajuta organismul in procesul de detoxifiere si stimulare a sistemului imunitar si sa aiba multa incredere si rabdare, deoarece o afectiune cronica sau grava nu se poate remedia intr-o singura sedinta de tratament sau peste noapte. Boala s-a instalat in corp, insidios, de ani de zile, uneori a facut ravagii si a determinat repercursiuni neplacute, dureroase, chinuitoare, poate si sechele fizice si psihice si este nerealist sa asteptam miracole de la o prima sedinta de terapie Bowen.
Nu exista restrictii cu privire la regimul alimentar, diete sau tratamentul medicamentos prescris de medicul curant. Dupa sedintele de Bowen, organismul poate utiliza mai eficient principiile active din medicamentatie si rezultatele pozitive, favorabile, incurajatoare apar mult mai accelerat.
Datorita subtilitatii acestei metode de tratament si a reactiei prelungite a organismului la tratament, alte forme de terapii manipulative aplicate cu 4 zile inainte si 5 zile dupa o sedinta de Bowtech, pot interveni in eficienta tratamentului, amintesc aici de exemplu: masajul, reflexoterapia, acupunctura, presopunctura, kinetoterapia, fizioterapia, chiropractia etc.
Terapia Bowen este indicata si folositoare oricui: nou-nascutilor, gravidelor, copiilor, adolescentilor, adultilor, sportivilor, varstnicilor si in nici un caz nu poate face rau nimanui, chiar este recomandata si in preventie persoanelor sanatoase sa se programeze la 2-3 sedinte de echilibrare a organismului la interval de 3-4 luni.
Bowtech are efecte benefice si durabile intr-o mare varietate de situatii. Ajuta la recuperare in cazul multor afectiuni, de la traumatisme la boli acute si boli cronice, in functie de capacitatea de autovindecare a fiecarui individ in parte.

• Boala Parkinson
• Scleroza multipla
• Sechele dupa accidente vasculare cerebrale
• Boli autoimune
• Dureri de spate
• Hernii de disc
• Lombosciatica
• Sciatica
• Scolioza
• Cifoza
• Lordoza
• Spondiloza
• Osteoporoza
• Afectiuni cervicale
• Probleme ale umarului, inclusiv umar intepenit
• Restrictii de miscare ale gatului, lovitura de bici
• Probleme la nivelul soldurilor, genunchilor, gleznelor si picioarelor
• Dureri in zona centurii pelviene,pelvis inclinat si diferenta de lungime intre membrele inferioare
• Afectiuni datorate unor activitati profesionale cu caracter repetitiv, sindromul tunelului carpian si sindromul cotului jucatorului de tenis
• Traumatisme in urma practicarii sporturilor sau accidentelor de toate felurile
• Bursita
• Probleme digestive si intestinale
• Dureri de urechi si probleme ale articulatiei temporo-mandibulare
• Migrene si alte tipuri de dureri de cap
• Fibromialgie si sindromul oboselii cronice
• Dereglari menstruale si hormonale, infertilitate, chisturi ovariene, fibroame uterine
• Endometrioza, dismenoree
• Imunitate scazuta
• Alergii
• Afectiuni ale tractului respirator superior si inferior
• Afectiuni ale rinichilor, vezicii urinare, prostatei
• Enurezis
• Incontinenta urinara
• Circulatie periferica slaba
• Varice, hemoroizi
• Autism
• Sindrom Down
• Tulburari de memorie
• Stress
• Depresie
• Atacuri de panica
• Anxietate
• Lipsa apetitului alimentar
• Colici abdominale la nou-nascut
Margareta Damian
Terapeut Bowen
Telefon: 0745 93 11 68
Tg.Mures
Tehnica-Bowen_1

EȘECUL CA SURSĂ DE ÎNȚELEPCIUNE

Un anonim, autor al unui citat celebru, afirma: „Eu sunt arhitectul propriului meu dezastru / eşec. Eu sunt stăpânul sorţii mele.” De obicei căutăm un țap ispășitor pentru eșecurile noastre. Din păcate nici măcar nu realizăm că de multe ori am fost la un pas de succes. Eșecul unei încercări ar trebui să ne dea aripi, să fie un factor motivator de a porni din nou la drum și nu un motiv care să ne facă să căutăm scuze și să găsim vinovați. Trebuie să privim eșecul ca pe o sursă de înțelepciune, din care să învățăm că nu este cazul să renunțăm, ci doar „să ne ridicăm, să ne scuturăm de praf, să privim în zare” și să pornim la drum din nou, convinși că nu vom mai face aceeași greșeală, dar mai ales convinși, că la sosire se afla împlinirea, desăvârșirea și vindecarea noastră. Trebuie să fim convinși că altă variantă nu există.
Este aproape imposibil să trecem prin viaţă fără a experimenta eşecul într-un fel sau altul. Extraordinar într-un asemenea moment este faptul că suntem singurii care putem decide cum să-l privim, din ce perspectivă. Putem vedea eşecul ca pe sfârșitul lumii sau ca pe o dovadă a neputinței noastre. Or, putem privi eşecul ca o experienţă incredibilă de a învăţa, ca pe o oportunitate. William Shakespeare spunea: „Adesea căderea este un mijloc spre a te ridica mai sus.” Pentru că acesta ne poate împiedica în viaţă doar dacă îi dăm voie s-o facă. Noi suntem cei care alegem să facem ca visele noastre să devină realitate sau să rămână niște vise imposibil de realizat; lucru scos în evidență și de scriitorul Paulo Coelho, care spunea: „ Există un singur lucru care face visurile imposibile: teama de eșec”. Așa că, putem alege în orice moment să excludem cuvântul eșec din vocabularul nostru și din viața noastră. Alpinistul clujean Vlad Căpușan afirmă: „Cel mai mare factor motivant pentru mine, este eșecul.”
De fapt întreaga vină pentru eșec o purtăm noi. De ce? Pentru că noi am hotărât că această activitate se numește eșec și nu se numește motiv pentru a porni din nou în căutare. Se numește eșec sau eșuare, doar în momentul în care noi decidem să renunțăm la acțiune, la schimbarea noastră.
Una dintre cele mai importante cauze ale eșecului este gândul că nu suntem capabili să facem această schimbare, așa-numitul: „am încercat, am vrut, am făcut, dar nu a mers”. Acesta apare atunci când nu avem convingerea că schimbarea este necesară, atunci când ne-a apărut gândul că nu vom reuși.
Când nu putem face ceva, sfârșim prin a-i acuza pe ceilalți pentru eșecul nostru, prin a găsi un țap ispășitor. Așa că, dacă ne luăm după vorbele actorului Bill Cosby, care afirma că: „Nu cunosc cheia succesului, dar cheia eșecului este să încerci să mulțumești pe toată lumea”, ne va fi foarte ușor să răstălmăcim aceste cuvinte minunate și să privim lumea din jurul nostru ca fiind cauza nereușitei noastre; la aceasta contribuind din plin și convingerea falsă că trebuie să îi mulțumim pe cei din jurul nostru, pentru a reuși să cunoaștem succesul. De parcă succesul, desăvârșirea și vindecarea noastră sunt dependente de „cantitatea de mulțumire” pe care o producem pentru alții. De ce se întâmplă asta? Pentru că uităm că fiecare are standardele proprii și că „facerea de bine” poată să ne aducă mari dezamăgiri. Și de la dezamăgire până la a considera că am eșuat, nu e, decât un pas. E mai ușor să ne degrevăm de încărcătura negativă, aruncând sarcina pe umerii altora. E mai simplu să găsim o scuză pentru eșecul nostru și nu vrem să pricepem că, de fapt, ceea ce ne creează frustrări și ne duce la eșec este atașamentul de convingerile noastre.
Germenii eșecului își fac simțită prezența în creierul nostru în momentul în care ne punem întrebarea: Ce ne provoacă? Ce ne face să vrem să ne depășim limitele? Pentru că în acel moment noi nu ne mai simțim puternici și refuzăm să ne mai considerăm responsabili pentru viața noastră. Pentru că noi am hotărât că este mai ușor de trecut peste eșec dacă găsim niște scuze. Pentru că, scuze găsim pe toate gardurile sau cu alte cuvinte: „Putem avea scuze sau putem avea rezultate. Nu le putem avea pe amândoua”.

DESPRE SCUZELE PE CARE LE GĂSIM CÂND NU AVEM REZULTATE ȘI DESPRE SCUZE CA ȘI MIJLOC DE REPARAȚIE A DAUNELOR PRODUSE ALTORA

Suntem experți în a găsi motive pentru a lăsa lucrurile așa cum sunt, sau, cu alte cuvinte: știm să găsim scuze, care de fapt nu fac decât să împiedice transformarea noastră. Odată apărută scuza, aceasta nu face decât să creeze un pseudoconfort, deoarece a sta pe loc și a nu evolua e sinonim cu a ne îmbăta cu apă rece. Luule Vilma în cartea „Să stagnezi sau să evoluezi” abordează filozofic, cu lux de amanunte această problemă, a scuzelor și a piedicilor pe care noi ni le creem și ni le punem pe drumul evoluției noastre pozitive.
După cum, bine, ați intuit, de data acesta nu este vorba despre acele scuze, care constituie o obligație morală, și care sunt absolut necesare de a fi invocate, spuse și prezentate în situația când greșim față de cineva, când producem daune cuiva. Diferența esențială între cele două categorii de scuze, este aceea, că, scuzele din prima categorie (acelea pe care le invocăm atunci când este vorba despre evoluția și transformarea noastră pozitivă) sunt foarte ușor de găsit și invocat. Paradoxul este că ne găsim scuze atât de ușor, tocmai pentru a nu ieși din zona noastră de comfort și a nu face ceva care este doar în beneficiul nostru (transformarea noastră pozitivă aducând cu sine îmbunătățirea calității vieții noastre). În cazul scuzelor din a doua categorie (cele absolut necesare a fi prezentate, atunci când comitem o greșeală în fața cuiva) situația stă exact invers. Ne vine greu să ne recunoaștem greșelile, orgoliul nostru funcționează din plin, avem fălcile încleștate și nu putem rosti banalul „îmi pare rău” sau „am greșit, vă rog să mă scuzați”. Sperăm ca fapta noastră să treacă neobservată, ca cei în cauză să nu se sesizeze, pentru a nu ne pune orgoliul (ego-ul nostru) în fața situației de a pleca capul în fața cuiva. Chiar dacă noi am comis boroboața. Ne încărcăm cu gânduri și emoții negative, ne intoxicam viața făcându-ne o multitudine de scenarii, care mai de care mai proaste, care de fapt sunt rodul gândirii noastre (scenarii absolut subiective), fără să conștientizăm că reparația morală a faptelor noastre, ne-ar aduce liniștea și ușurarea. Nu este cazul să ne căutăm și să ne găsim nouă scuze pentru prezentarea scuzelor care pot remedia această situație neplăcută care poate deveni conflictuală. Câteva exemple, pentru a înțelege ce înseamnă să ne găsim nouă scuze, pentru a nu prezenta scuze reparatorii sunt expresiile: „este inutil să îmi cer scuze pentru că a trecut ceva timp și probabil a uitat”, sau: „de ce mi-aș cere scuze, pentru ceva care i se poate întâmpla oricui”, sau…. Ceea ce nu conștientizăm, este că toată lumea așteaptă reparația daunelor produse propriei persoane și că nu uită, oricât de mult timp ar fi trecut de la eveniment. „Iert dar nu uit” este o expresie încetățenită, care ar trebui să fie prezentă în conștiiința noastră și care ne-ar scuti de o serie de gânduri negative, de emoții proaste și de consum energetic inutil. Pentru că „păcatul mărturisit, este pe jumătate iertat”. Stă în puterea noastră să ne păstrăm verticalitatea și să ne recunoaștem greșelile, remedind în felul acesta daunele pe care le producem celor din jurul nostru. Și asta fără ca ego-ul nostru să se simtă lezat sau doborât de pe soclu, dar mai ales, fără să avem așteptarea, ca anturajul nostru să procedeze la fel în cazul în care cineva ne produce nouă o daună. Deoarece nu avem toți aceleași standarde de interpretare și de integrare a faptelor noastre. Reparația daunelor (morale, fizice sau de altă natură), sinceritatea și capacitatea de a recunoaște și a ne remedia greșelile, este o caracteristică personală, dependentă de standardele și subiectivitatea individuală. În nici un caz nu vom pica de proști, în momentul când ne prezentăm scuzele pentru greșelile și daunele create altora. Poate doar în imaginația noastră „picăm de proști”. Nimic însă nu se poate compara cu mulțumirea sufletească a asumării faptelor noastre, și cu zâmbetul pe care îl vom sesiza când ne vom privi în oglindă. Asta în primul rând, pentru că recunoașterea, conștientizarea și asumarea faptelor noastre, denotă maturitate și dorință de schimbare, dorință de evoluție pozitivă. În al doilea rând, asumarea responsabilității faptelor noastre ne scutește de note explicative și consfințește calitatea noastră umană, precum și integritatea și obiectivitatea conștientului nostru. În al treilea rând, toate acestea trebuie făcute fără a aștepta recunoștință, laude și aplauze pentru deciziile noastre.
Dar despre Recunoștință și despre Puterea Recunoștinței cu altă ocazie.
Întreaga realitate este un proces dinamic, dă semne că lucrurile se mișcă, evoluează, deci situația cere transformare din partea participanților. Nimeni nu va putea face niciodată transformarea în locul nostru și nici nu ne va putea învăța cum să o facem, pentru că sursa transformării este în interiorul nostru. Trebuie să privim transformarea și implicit evoluția noastră ca pe ceva pornit din noi și de la noi, fără a avea nici măcar o secundă senzația că suntem condamnați să facem acest joc. Sau chiar mai grav decât atât este să ne simțim de parcă am fi prizonierii unei realități „virtuale”, prefabricate, pe care ne-am asumat-o, fără să fim conștienți de ceeea ce facem și fără să o simțim, ca și când ne-ar fi obligat cineva să facem acest lucru. Asta da scuză, ce părere aveți?! Lipsa de încredere în noi nu va face decât să întârzie și să îngreuneze procesul transformării și implicit al evoluției noastre. Scuzele nu fac decât să ne distragă de la treaba pe care o avem de făcut.
Cea mai bună zi din viața noastră va fi atunci când vom renunța la scuze, când vom înceta să ne mai argumentăm inactivitatea sau imobilitatea, când ne vom decide să acceptăm responsabilitatea și vom admite când greșim.
Începutul sfarșitului scuzelor nu este altceva decât începutul transformării noastre. Inginerul americam Frank Banks spunea: „Dacă îți dorești cu adevarat, vei găsi o cale. Dacă nu, vei găsi o scuză”. Despre această afirmație, nu putem spune altceva decât că, este cât se poate de adevărată. Asta pentru că atunci când vrem să facem ceva cu adevărat, întotdeauna vom găsi o soluție și inevitabil vom găsi calea să ducem activitatea (acțiunea) la bun sfârșit. Dacă în schimb, ne dorim doar așa „de ochii lumii”, inevitabil, ne va lipsi elanul și motivația înfăptuirii acestei acțiuni, și vom găsi diverse scuze (doar tolba este plină) pentru a ne justifica nereușita.
Un alt citat celebru spune: „Eu sunt arhitectul propriului meu dezastru / eşec. Eu sunt stăpânul sorţii mele. Eu sunt căpitanul sufletului meu.” De obicei căutăm un țap ispășitor pentru eșecurile noastre. Din păcate nici măcar nu realizăm că de multe ori am fost la un pas de succes. Eșecul ar trebui să ne dea aripi, să fie un factor motivator de a porni din nou la drum și nu un motiv care să ne facă să căutăm scuze și să găsim vinovați. De fapt întreaga vină pentru eșec o purtăm noi. De ce? Pentru că noi am hotărât că această activitate se numește eșec și nu se numește motiv pentru a porni din nou în căutare. Pentru că noi am hotărât că este mai ușor de trecut peste eșec dacă găsim niște scuze. Pentru că, scuze găsim pe toate gardurile sau cu alte cuvinte: „Putem avea scuze sau putem avea rezultate. Nu le putem avea pe amândoua”.
Și asta o putem face doar noi. Stă în puterea noastră să decidem să terminăm cu scuzele.

Flora intestinala si boala Parkinson

Conform unui studiu efectuat la Universitatea Helsinki și Spitalul Universitar Central din Helsinki si publicat în decembrie 2014, cei care suferă de boala Parkinson au o floră microbiană intestinală diferită de omologii lor sănătoși. Practic, este vorba în special de bacteria din familia Prevotellaceae, aflată în număr mult mai mic față de grupul de control. Cercetătorii nu au determinat însă care este cauza și care este efectul: lipsa bacteriei este datorată bolii sau boala este datorată lipsei bacteriei. Ar mai fi o variantă, în care boala Parkinson și lipsa bacteriei ar avea o a treia cauză, comună.

O altă descoperire interesantă este bacteria din familia Enterobacteriaceae. Cantitatea în care se găsește această bacterie este strâns corelată cu severitatea problemelor de echilibru și de mers ale pacientului.

Se speră că aceste descoperiri să ducă la dezvoltarea de noi metode de diagnosticare sau chiar de tratament mergând până la prevenirea bolii Parkinson.

Un al doilea creier – sistemul digestiv

Dr. Heiko Braak nu este un simplu amator. La inceputul anilor 1990 el era cel care descria evolutia maladiei Alzheimer la nivelul celular. Fiind anatomist, munca acestuia consista in examinarea esantioaneleor celulare ale persoanelor autopsiate. In 2003 surpriza. Acesta isi da seama ca anumite persoane au dezvoltat leziuni neuronale tipice bolii Parkinson in alte parti ale creierului decat in cele in care ele sunt observate in mod traditional. Totul se intampla in timp ce acesti pacienti nici nu fusesera diagnosticati ca fiind bolnavi.
In urma mai multor constatari, se formeaza ideea in mintea cercetatorului ca maladia ar putea aparea in afara substantei negre, unde aceasta ar migra apoi, pe masura evolutiei sale. Acest lucru va fi confirmat de examenul atent al altor esantioane: alti neuroni din corpul uman, cei situati la nivelul intestinelor, prezinta leziuni tipice parkinsoniene in timp ce substanta neagra este intacta. Mai clar, maladia a aparut in alta parte decat in creier si inainte de a-l atinge pe acesta. Iar asta schimba totul, caci din acest moment apare o viziune noua asupra maladiei Parkinson. Aceasta ar putea avea o origine infectioasa, probabil la nivelul sistemului digestiv. Maladia nu ar fi deci legata neaparat de o fatalitate a varstei sau a genelor. In acest caz, ca in majoritatea infectiilor ar fi posibil sa fie vindecata. Ar fi nevoie ca aceasta ipoteza sa nu mai fie considerata ca „incredibila”. In acest sens, indiciile nu inceteaza sa se acumuleze iar comunitatea stiintifica nu respinge in totalitate aceasta posibilitate.

Observatia recenta a cazurilor de regresie a simptomelor caracteristice maladiei Parkinson in urma unui tratament cu antibiotice care vizeaza astfel bacteria intestinala Clostridium difficile. Astfel, vorbim despre un barbat de 73 de ani, diagnosticat cu Parkinson de patru ani, si care a venit sa se trateze pentru o constipatie cronica intr-o clinica specializata in tulburarile digestive aflata la Sydney. „Presupunem ca aceasta constipatie era consecinta unei infectii intestinale. Dupa cateva saptamani de antibiotice, tranzitul sau a revenit la normal”, povesteste Thomas Borody, gastro-enterologul care a ingrijit pacientul. Dar mai ales, persoana care avea grija de acest pacient la domiciliul acestuia a povestit cat de mult regresasera simptomele maladiei. Barbatul putea sa daca din nou gesturi ce tineau de viata de zi cu zi cum ar fi folosirea prosopului la iesirea de la dus. Gata cu rigiditatea musculara, tremuratul controlat. Dupa un an de tratament neintrerupt, bolnavul isi recapatase o adevarata autonomie in viata sa cotidiana.

Thomas Brody nu este neurolog, si cu atat mai putin un expert al bolii Parkinson. Asadar, a vorbit cu colegii sai specialisti, care dupa examinare, au confirmat ameliorarea spectaculoasa a starii bolnavului. Cand ceilalti pacienti s-au prezentat la Thomas Brody cu aceleasi simptome medicul a decis impreuna cu neorologii sa reediteze experienta si sa supravegheze de aproape bolnavii. Pana in prezent sunt opt bolnavi care au fost astfel tratati. Unul singur nu a raspuns tratamentului cu antibiotice. Pentru toti ceilalalti, revenirea la un tranzit digestiv normal a fost insotita de regresiunea simptomelor maladiei Parkinson. Observatia clinica intareste deci postulatul lui Braak, ceva se intampla la nivelul intestinelor pacientilor. Pentru neurologi nu este absurd, caci intestinele sunt inconjurate de un numar atat de mare de neuroni incat au fost supranumite „al doilea creier”. Mai multe observatii recente intaresc aceasta idee. In 2010 o echipa de medici francezi a descoperit, studiind biopsiile de colon parkinsonian, ca leziunile ce erau observate in mod obisnuit in creierul bolnavilor sunt identice cu cele din neuronii care inconjoara aparatul digestiv. „In plus, cu cat leziunile neuronilor digestivi sunt mai numeroase, cu atat simptomele maladiei sunt mai severe”, adauga Michel Neunlist, cel care conduce unitatea Intersem „Neuropatii ale sistemului nervos enteric si patologiile digestive” de la Nantes. Ceea ce este si mai tulburator „se pare ca neuronii intestinali sunt afectati cu ani inainte ca creierul sa fie si chiar inainte de primele simptome ale bolii”, explica Michael Gershon, cercetatorul american de la Universitatea Colombia, cel caruia i se datoreaza expresia „al doilea creier”. „Unii avanseaza deci ipoteza ca maladia Parkinson apare inainte in intenstine inainte de a „urca” spre creier”. Acest lucru ar explica de ce pacientii isi aduc aminte ca aveau des tulburari digestive ani la rand inainte de a avea primele simptome ale maladiei.

Daca punem cap la cap aceste piese de puzzle, cu ce ar semana noul scenariu al maladiei Parkinson? „Mi se pare foarte probabil ca totul incepe cu o infectie, fara indoiala, de origine alimentara”, spune Thomas Borody. Bacteriile produc milioane de molecule. Unele dintre acestea traverseaza bariera intestinala si ajung in corpul uman”. Astfel un compus toxic ar atinge si ar ataca neuronii din aparatul digestiv. Oricare ar fi originea infectiei, toxina venita din exterior ar bloca degradarea unei proteine naturale prezente in corpul uman, alfa-sinucleina. Se stie ca la bolnavi aceasta proteina se acumuleaza si formeaza structuri vizbile la microscop. Sunt acele structuri care ar cauza moartea neuronilor. Aceste agregate s-ar raspandi putin cate putin in sistemul nervos. Motorul acestei transmiteri este de asemenea obiectul mai multor supozitii. Una dintre cela mai celebre si cele mai intrigante este „ipoteza prion”. Am avea de a face cu o maladie de acelasi tip ca …boala vacii nebune. Insusi descoperitorul prionului, Stanley Prusiner ia aceasta idee in serios. „Este posibil ca alfa-sinucleina sa fie o proteina prin care se formeaza agregate si se transmite celulelor sanatoase, propagand maladia”, scria acesta incepand cu 2009

Asociația STOP PARKINSON PRIN VOINTA ȘI CREDINȚĂ

Joi 28 august, ora 10 2014,se vor deschide “portile” Asociației “STOP PARKINSON_PRIN VOINTA SI CREDINTA” in municipiul Constanta , str. Teleajen nr. 3.

Scopul Asociatiei este de a imbunatati viata persoanelor bolnave de parkinson precum si a familiilor acestora, oferindu-le ingrijire specializata,servicii de recuperare terapeutica,consiliere si suport psihologic,integrare sociala precum si acordarea de consultanta si consiliere familiilor care au in componenta una sau mai multe persoane cu probleme de sanatate. La  eveniment sunt invitati sa participe personalitati din domeniul medical,socio-politic si administrativ si mass-media din localitate si din tara precum si persoane bolnave de parkinson. Asteptam din partea participantilor la eveniment sugestii pentru completarea paletei  de activitati ale Asociatiei.

Găleata cu apă rece

Raican Dan presedintele Asociatiei Antiparkinson doreste sa continue provocarea  numita “Galeata cu apa rece”, in care diferite personalitati sunt udate cu apa rece ca gheata ca parte a unei campanii caritabile pentru bolnavii cronici afectati de diverse maladii cum este si cea de Parkinson.
In acest sens in data de 26 august orele 12 dl. Raican Dan va fi udat cu traditiona galeata cu apa rece ca ghiata la Statuia lui Decebal din Centrul Devei.
Prin  acest gest se doreste atentionarea societatii civile in existenta unor maladii care sunt nevindecabile cum este si Boala Parkinson, advertismentul dorind sa fie tras ca urmare a sinuciderii actorului Robin Williams (depistat cu boala parkinson)
„Invit prin gestul meu ca bolnav de parkinson de 12 ani sa reamintesc clasei politice de existenta in continuare a stelutelor la eliberarea medicamentelor (respectiv impunerea ca eliberarea unor medicamente sa fie facuta de o comisie din cadrul Caselor de Asigurari de Sanatate) ce se poate rezolva doar printr-o hotarire de govern.
Totodata nominalizez pentru continuarea „ Galetii cu apa rece”  pe prezidentiabilul Victor Ponta, producatorul TV Catalin Mereuta si  Dan Terteci initiatorul campaniei Premianti fara premii.”

Terapie genetica promitatoare

09 ian. 2014 (Health Day News) – Un nou tratament pare sigur şi eficient în a îmbunătăţi controlul funcţiei motorii la pacienţii cu Boala Parkinson.

Terapia, numită ProSavin  functioneaza prin reprogramarea celulelor creierului pentru a produce dopamina.

“Am demonstrat că suntem capabili de a administra în condiții de siguranță gene in creierul pacientilor pentru a produce dopamina, agentul lipsă la pacienții cu Boala Parkinson”, a declarat cercetatorul Kyriacos Mitrophanous, director de cercetare la Oxford BioMedica în Anglia, compania care a dezvoltat terapia și finanțează studiul.

ProSavin, de asemenea, ajută la diminuarea vârfurilor de “ON” şi “OFF” produse de medicamentele pe bază de levodopa, afirmă Mitrophanous.

Terapia foloseşte un virus inofensiv pentru a transporta trei gene producătoare de dopamină direct în zona creierului responsabilă de controlul mişcării. Aceste gene sunt capabili de a transforma celulele nervoase neproducătoare de dopamina în celule producătoare de dopamină.

Experții au reacționat pozitiv, dar cu prudență la constatările care au fost publicate online la 10 ianuarie, în The Lancet . În timp ce tratamentul pare sigur, potențialul său ca un înlocuitor pentru terapia curentă trebuie însă să fie dovedit.

Deşi rezultatele studiului sunt promiţătoare , cercetătorii sugerează că acestea ar trebui să fie “interpretate cu prudență”, deoarece beneficiile percepute se încadrează în intervalul de “efectul placebo ” observat cu alte studii clinice.

În speranța îmbunătățirii rezultatelor, cercetătorii au regândit terapia. “Avem o nouă versiune care duce la producerea de mai multă dopamină la pacienţi și această nouă versiune este în curs de studiu de siguranță înainte de a iniția încercări la pacienți “, a spus Mitrophanous.

“Studiul ProSavin a fost un prim pas pozitiv și important pentru o terapie potențial genetică pentru boala Parkinson “, a declarat Dr. Michael Okun , director medical național la National Parkinson Foundation. “Rezultatele acestui studiu preliminar au arătat un profil de siguranță promiţător și va fi interesant să observăm beneficiile pe termen lung precum și comparativ cu alte terapii, cum ar fi stimularea creierului profunda . ”

Cercetătorii nu afirmă că aceasta terapie este un tratament, deoarece celulele creierului continuă să moară. “Dar sperăm că prin această terapie putem oferi pacienților o suplimentare de cinci ani înainte ca simptomele bolii să progreseze”, a spus Mitrophanous.

Dr. Andrew Feigin , neurolog ​​la Movement Disorders Center of the Cushing Neuroscience Institute in Manhasset, N.Y. a declarat ca studiul adaugă la dovezi ca “terapia genetică pentru boala Parkinson poate fi efectuată într-un mod sigur și bine tolerat” Acesta a mai afirmat însă că “rezultatele nu pot fi considerate încă concludente, deoarece studiul nu a inclus o procedură de fals sau placebo”.

Boala Parkinson afectează cca. 5.000.0000 de oameni în întreaga lume.

SOURCES: Kyriacos Mitrophanous, Ph.D., head of research, Oxford BioMedica, Oxford, England; Michael Okun, M.D., national medical director, National Parkinson Foundation; Andrew Feigin, M.D., neurologist, Movement Disorders Center, Cushing Neuroscience Institute, Manhasset N.Y.; Jan. 10, 2014, The Lancet, online

HealthDay